Integrarea copiilor cu autism în grădiniță sau în școală este foarte importantă pentru incluziunea acestora în societate. Prin includerea în învățământul de masă, acești copii își dezvoltă deprinderi mai bune de comunicare, pot căpăta mai multă încredere în sine, își pot dezvolta inteligența emoțională și își construiesc independența pentru a se putea adapta la cerințele societății.
Pentru mulți educatori acest lucru reprezintă o provocare, aceștia nefiind specializați în terapiile comportamentale. Fiecare copil cu autism are nevoi diferite, însă există strategii universale, practice, ușor de implementat, prin care clasa se poate transforma într-un spațiu prietenos, predictibil și ușor de înțeles pentru ei.
Iată câteva sugestii și recomandări pentru cadrele didactice pe care acestea le pot folosi pentru integrarea mai facilă a copiilor cu autism și pentru adaptarea actului didactic la nevoile acestor copii.
1. Informează-i pe ceilalți despre ce înseamnă autismul
Pentru ceilalți elevi poate fi dificil să înțeleagă comportamentele unui copil cu autism. De aceea, un prim pas spre integrarea elevului cu TSA este ca, atât colegii, cât și părinții acestora să cunoască caracteristicile acestei tulburări, astfel le va fi mai ușor să-i înțeleagă și să-i accepte. Cercetările actuale arată că copiii cu dezvoltare tipică au atitudini pozitive şi toleranţă faţă de elevul cu autism, atunci când au informaţii clare despre tulburare.
2. Creează un mediu sigur, structurat și previzibil
Copiii cu autism se simt în siguranță atunci când știu la ce să se aștepte. Pentru aceasta, sunt necesare niște strategii care să confere încredere și stabilitate:
- Folosește un orar vizual (imagini + cuvinte) care să arate succesiunea activităților.
- Stabilește rutine clare la începutul și la finalul zilei (salut și așezare, verificarea materialelor etc.)
- Evită schimbările bruște. Dacă apar, anunță-le din timp și explică pe înțelesul copiilor.
- Anunță și explică cu amănunte orice eveniment care perturbă rutina (de exemplu: este aniversarea unui coleg și trebuie să îi cântăm).
3. Organizează spațiul fizic al clasei
Modul în care e aranjată sala de clasă influențează comportamentul și nivelul de anxietate al copilului cu autism. De aceea, e nevoie de un spațiu aerisit, care să nu creeze ambiguitate.
- Delimitează zonele de lucru: colțul de lectură, zona de activități, spațiul pentru relaxare.
- Menține un spațiu cât mai aerisit, evitând aglomerarea de jucării sau materiale.
- Creează un colț liniștit unde copilul poate merge să se autoregleze când este supra-stimulat.
4. Folosește cât mai mult suport vizual
Majoritatea copiilor cu autism înțeleg și rețin mai ușor informația vizuală.
- Folosește instrucțiuni ilustrate pentru fiecare etapă a sarcinii.
- Afișează regulile clasei în imagini.
- Folosește pictograme pentru anumite acțiuni: cere ajutor, pauză, apă, toaletă etc.
- Story-boards pentru activități dificile (ieșirea în curte, mersul la baie, tranzițiile). Aceste planuri vizuale îi arată copilului pas cu pas ce se va întâmpla, astfel îl pregătește pentru eveniment și îl ajută să-și gestioneze emoțiile.
5. Comunică clar, scurt și concret
Copiii cu autism pot avea dificultăți în a procesa informații verbale lungi sau abstracte. De aceea, comunicarea trebuie adaptată la nivelul de înțelegere al acestora.
- Folosește propoziții scurte și clare, câte una pentru fiecare acțiune (”Spală-te pe mâini. Apoi ieșim afară.”)
- Te referi la acțiuni sau obiecte specifice, nu abstacte. Un copil cu autism nu va înțelege dacă i se spune ”Stai cuminte”. Are nevoie de acțiuni concrete (”Stai pe scaun”).
- Evită metaforele, ironia sau expresiile figurative.
- Însoțește vorbele cu gesturi sau imagini.
6. Folosește rutine de tranziție
Tranzițiile (schimbarea unei activități) sunt adesea dificile, iar rutinele au scopul de a facilita trecerea.
- Folosește timer vizual sau sonor, astfel copilul știe când se termină activitatea.
- Anunțuri clare: „În două minute strângem jucăriile.”
- Cântecele sau ritualuri scurte pentru schimbarea activităților.
7. Oferă posibilitatea de autoreglare
Copiii cu autism pot deveni ușor supraîncărcați senzorial. În astfel de momente, au nevoie de anumite obiecte, spații sau rutine care să îi ajute să se calmeze, să-și regleze emoțiile și să-și recapete controlul asupra corpului și atenției.
- Oferă-i acces la obiecte senzoriale (mingi antistres, material moi, perne) sau la spațiul de relaxare.
- Fă pauze scurte de mișcare: sărituri, mers prin clasă, întinderi.
- Folosește tehnici de calmare: respirație adâncă și lentă, numărat.
8. Normalizează diferențele în rândul copiilor
Educația incluzivă funcționează cu adevărat doar atunci când toți copiii sunt învățați să accepte diversitatea. Copilul cu autism trebuie să se simtă integrat, acceptat, iar acest lucru poate fi realizat prin încurajarea unui climat de respect și sprijin între elevi, prin integrarea unor activități, povești și jocuri despre emoții, empatie și diversitate.
9. Colaborează strâns cu părinții și terapeuții
Fiecare copil cu autism se manifestă diferit, iar părinții și terapeuții sunt cei care pot oferi informații esențiale despre ce funcționează pentru copil, ce declanșează anxietatea, ce strategii ABA sunt deja implementate și cum poate educatorul adapta activitățile pentru succes.
10. Adaptează evaluarea și sarcinile
Copiii cu autism pot înțelege conținutul, dar pot avea dificultăți în a transforma informația în acțiune imediată, în a interpreta subtilitățile comunicării sau a generaliza informația în context noi. Astfel, e necesară o simplificare a acțiunilor, o adaptare a sarcinilor, important fiind să se pună accent pe ceea ce poate să facă copilul, nu pe ceea ce nu poate.
- Oferă variante de răspuns (alegeri multiple).
- Lucrează pe rând cu copilul în sesiuni scurte.
- Folosește materiale vizuale și manipulabile.
Concluzie
Adaptarea clasei pentru copiii cu autism nu înseamnă schimbări majore, ci gesturi mici, consistente, care pot transforma activitatea educațională într-una pozitivă și accesibilă pentru toți. Educatorii au un rol esențial în crearea unui mediu sigur, previzibil și prietenos, în care copilul poate nu doar să participle, ci să-și atingă potențialul.