Unii cercetători au sugerat că deficitele de comunicare și interacțiune socială constatate la persoanele cu TSA ar putea fi explicate prin dezvoltarea deficitară a teoriei minții (ToM) (Broekhof et al., 2015). Potrivit lui Premack și Woodruff (1978), ToM este abilitatea de a înțelege stările mentale, de exemplu dorințele, credințele, intențiile față de sine și față de ceilalți, precum și abilitatea de a înțelege ce cred ceilalți într-o anumită situație și de a prezice comportamentele lor. Aceasta implică înțelegerea emoțiilor, cunoștințelor și gândurilor celorlalți atunci când navighează în lumea socială.
“Citirea gândurilor” este un termen relevant pentru ToM. Acesta se referă la capacitatea cuiva de a înțelege cum ar putea interpreta alții evenimentele și sentimentele lor (Howlin et al, 1999). Înainte de a înțelege modul în care indivizii cu TSA sunt împiedicați în citirea minții și cum să le oferim sprijin, trebuie să cunoaștem semnificația citirii minții și etapele de dezvoltare a ToM.
În primul rând, citirea minții ne ajută să dăm sens comportamentelor sociale și lumii umane, deoarece facilitează formarea explicațiilor asupra comportamentelor umane și prezicerea următoarei mișcări a acestora. În plus, este o componentă esențială pentru înțelegerea comunicării, în special a intenției de comunicare. Atunci când decodificăm discursul, nu este posibil să luăm cuvintele doar literal. Mai degrabă, trebuie să mergem dincolo de ceea ce auzim și să emitem ipoteze cu privire la starea mentală a vorbitorilor. Citirea gândurilor permite, de asemenea, vorbitorului să monitorizeze nevoile informaționale ale ascultătorului său. Cu alte cuvinte, îl ajută pe vorbitor să judece ceea ce știe și ceea ce nu știe ascultătorul, astfel încât să poată oferi informații suplimentare sau să reformuleze pentru a-l face pe ascultător să înțeleagă intenția comunicativă. În aceeași măsură, citirea gândurilor joacă, de asemenea, un rol semnificativ în înșelăciune, empatie, auto-reflecție și persuasiune/schimbare de opinie a unei persoane (Howlin et al, 1999).
Din punct de vedere al dezvoltării, copiii cu dezvoltare tipică sunt conștienți de diferențele dintre lucrurile din lume și gândurile din minte până la vârsta de 2 ani (Astington & Jenkins, 1999). Howlin și colegii (1999) au sugerat, de asemenea, că copiii de 3-4 ani, care se dezvoltă tipic, înțeleg că emoțiile pot fi cauzate de situații, de exemplu, situațiile plăcute te fac fericit și situațiile neplăcute te întristează, și de dorințe, de exemplu, suntem fericiți atunci când dorințele noastre sunt îndeplinite și viceversa. Happé și Frith (2014) au propus că, până la vârsta de 4-5 ani, începe să se dezvolte noțiunea de credință falsă. și abilitățile de ordin superior de citire a minții, care sunt necesare pentru înțelegerea stărilor mentale complexe, încep să se îmbine, iar abilitățile de citire a minții devin mai elaborate în jurul vârstei de 6 ani (Vetter et al, 2013).
“Teoria minții” (ToM) implică recunoașterea și atribuirea stărilor mentale la alții sau la sine și este crucială pentru a face referințe și a prezice comportamente. “Orbirea minții” este o teorie care sugerează că populația cu TSA suferă de diferite grade de afectare a ToM sau, uneori, denumită “citire a minții” (Baron-Cohen et al. 2015).
Unele persoane s-ar putea întreba dacă este posibil să îi învețe pe copiii cu TSA să citească gândurile. Howlin și colegii săi (1999) au subliniat că predarea explicită oferă o cale alternativă pentru citirea minții, prin care conduce la îmbunătățirea comunicării sociale și a comunicării. În cele ce urmează sunt prezentate câteva dintre elementele de predare propuse de autori.
Emoții
Nivelul 1: Învățați elevii să recunoască expresiile faciale din fotografii.
Nivelul 2: Învățați elevii să recunoască emoțiile din desene schematice.
Nivelul 3: Învățați elevii să identifice emoțiile care sunt declanșate de situații (emoție “bazată pe situație”), de exemplu frica atunci când se apropie un urs fioros.
Nivelul 4: Învățați elevii să identifice emoțiile care sunt produse de dorința împlinită și neîmplinită (emoții “bazate pe dorință”).
Nivelul 5: Învățați elevii să identifice emoțiile care sunt produse de ceea ce crede o persoană, în ciuda faptului că intră în conflict cu realitatea (emoții “bazate pe convingeri”).
Stări informative
Nivelul 1: Adoptarea unei perspective vizuale simple
Această etapă are ca scop să-i învețe pe elevi să înțeleagă că persoane diferite pot vedea lucruri diferite. De exemplu: Elevului și profesorului li se prezintă două imagini diferite, iar profesorul îl întreabă pe elev “Ce vezi tu?” și “Ce văd eu?”.
Nivelul 2: Luarea unei perspective vizuale complexe
Acest nivel implică recunoașterea nu numai a ceea ce văd ceilalți, ci și a modului în care le apar lucrurile.
De exemplu: Elevul și profesorul stau unul vizavi de celălalt în timp ce privesc aceeași imagine. Elevul este apoi întrebat: “Când mă uit/vă uitați la imagine, este cu susul în sus sau cu jos?”.
Nivelul 3: Înțelegerea principiilor “A vedea/auzi/simți/ simți duce la cunoaștere
– Acest nivel vizează capacitatea elevilor de a înțelege că oamenii știu doar ceea ce au experimentat direct sau indirect. De exemplu, elevului i se prezintă o cutie mare și o cutie mică (ambele solide, cu capacul pus). Profesorul îl instruiește pe elev să închidă ochii sau folosește orice alt mijloc pentru a-i întuneca vederea înainte de a pune un creion într-una dintre cutii. Ulterior, elevul este întrebat “Știi unde este creionul?”, “De ce nu știi unde este creionul?”.
Pentru a crește complexitatea, se pune în scenă o situație similară, dar cu adăugarea unui al treilea agent care asistă sau nu la mișcarea creionului. Elevul este întrebat: “Știe un oarecare unde se află creionul?” și “De unde știe un oarecare?”.
Nivelul 4: Predicția acțiunilor pe baza cunoștințelor unei persoane
Acest nivel implică înțelegerea faptului că oamenii pot avea convingeri adevărate și prezicerea acțiunilor celorlalți pe baza cunoștințelor unei persoane.
Nivelul 5: Înțelegerea convingerilor false
Scopul acestui nivel este de a spori înțelegerea de către elevi a faptului că oamenii pot avea convingeri false prin intermediul sarcinilor “transfer neașteptat” și “conținut neașteptat”.
Sarcina “transfer neașteptat” implică schimbarea neașteptată a locației obiectului; iar sarcina “conținut neașteptat” este legată de schimbarea neașteptată a conținutului. Binecunoscutele teste Sally-Anne și Smarties sunt exemplele perfecte ale acestor sarcini.
După cum mulți dintre voi ați aflat, persoanele cu TSA pot găsi dificilă generalizarea abilităților învățate în diferite medii/materiale/persoane, astfel încât este imperativ să se utilizeze mai multe seturi de exemple și materiale didactice. Și, bineînțeles, utilizarea oportunităților și a jocurilor care apar în mod natural este benefică pentru generalizare, dar face ca predarea să fie, de asemenea, distractivă și funcțională.
Oana Stan, Psiholog, BCBA;